Acest roman-documentar este dedicat moștenirii nobilei familii basarabene Dicescu, avându-l în centrul narațiunii pe remarcabilul Pavel Dicescu (1837–1909) — moșier din Gleti, mareșal al nobilimii din Basarabia, deputat în Duma de Stat a Rusiei și membru al Consiliului Imperial. Apărător devotat al drepturilor minorităților naționale din cadrul Imperiului Țarist, Pavel Dicescu și-a consacrat activitatea politică și socială în special protejării identității culturale a românilor basarabeni.
Povestea începe cu rădăcinile ancestrale ale familiei, începând cu Grigore Dicescu, care a slujit la curtea domnitorului Vasile Lupu, și se desfășoară de-a lungul mai multor generații. Narațiunea culminează la începutul secolului al XX-lea, urmărind destinele a șase dintre descendenții lui Pavel.
Printre aceștia, o figură aparte este fiica sa, Anastasia Dicescu, soprană talentată și vizionară în plan cultural. Ea a înființat și a fost prima directoare a Conservatorului „Unirea” din Chișinău. Între anii 1919 și 1925, a interpretat roluri principale pe scena Operei din Cluj, unde harul și spiritul său au cucerit publicul — și unde a trăit o legătură profundă, deși complexă, cu poetul Lucian Blaga.
Prin scrisori, memorii, documente istorice și scene reconstruite, acest roman-documentar conturează un portret viu al unei familii care a trăit la intersecția dintre imperiu și identitate, cultură și politică, iubire și moștenire.