Poet, eseist, prozator și dramaturg, lider recunoscut al avangardei românești, Gellu Naum este cel mai consecvent și mai longeviv suprarealist al Vechiului Continent. În legătură cu prolifica sa activitate, împreună cu tot grupul suprarealist din România, Andre Breton, fondatorul francez al curentului mondial, va declara: „Centrul [mondial] al suprarealismului s-a mutat la București”.
Primul volum de Opere din ediția dată, Gellu Naum, conține, în ordine cronologică, toate cărțile de poezie suprarealistă ale autorului, de la debutul cu Drumețul incendiar (1936) până la postuma Calea Șearpelui (2002).
Ediția este însoțită de un amplu eseu introductiv al Simonei Popescu, un tabel cronologic și un compartiment de Iconografie și se adresează, deopotrivă, cititorilor pasionați de literatură, mediului academic și profesioniștilor din domeniul cultural, oferind un reper esențial pentru cunoașterea și aprofundarea operei lui Gellu Naum.
Volumul 1 conține studiul introductiv al criticului literar Ion Pop, o largă selecţie din poezia cuprinsă în cărţile tipărite în timpul vieţii poetului: Balade și idile (1893), Fire de tort (1896), Ziarul unui pierde-vară (1902) și Cântece de vitejie (1904), precum și din textele publicate în periodicele timpului, şi o cronologie asupra vieţii şi activităţii scriitorului. Textele sunt însoţite, de asemenea, de o secţiune de Note şi comentarii.