Traducere din arabă și introducere de Silvestru Octavian Isopescul
Ediția 15
Coranul, biblia islamului, astazi este tradus in toate limbile culte europene. Acest fapt m-a determinat si pe mine sa intocmesc o traducere romaneasca, pentru ca sa adaug astfel o piatra la edificarea literaturii lumii, care, in timpul mai nou, incepe sa devina si proprietatea literaturii romanesti.
Inainte de toate, voiesc sa fac cunoscut onoratului cititor in ce fel am purces la alcatuirea scrierii de fata. Ca baza la traducere mi-a servit editia lui C. Fluegel. Am avut inaintea mea si trei traduceri germane, si anume cele efectuate de Boysen, Ullmann si Henning. Traducerea lui Boysen este o parafraza foarte indepartata de originalul arab, totusi reproduce bine cuprinsul acestuia si de aceea adeseori este de folos drept comentariu.
Ullmann se afia ceva mai aproape de original, totusi inca este parafrastic, pe cind cel mai aproape de original e Henning, a carui traducere este cea mai de folos, desi contine unele scaderi, cauzate prin nebagarea de seama a autorului. Cea mai mare silinta mi-am dat-o sa ma apropii cit se poate de mult de originalul arab. Am pus pret mare pe o reproducere cat se poate de exacta a textului arab si nu m-am sfiit sa imit dupa putinta si dictiunea araba, atit cit o permite firea limbii romanesti. Asa este traducerea mea mai aproape de original, decit traducerea lui Henning, mai cu seama ca am evitat toate greselile acestuia. Aici trebuie sa subliniez ca aceasta traducere este cu totul a mea si numai a mea. Daca n-am tinut cont de rima originalului, aceasta nu mi-o va lua nimeni in nume de rau, mai cu seama cunoscatorul in cauza, care stie ca pe zeci de pagini versetele se incheie tot cu aceeasi rima, ceea ce in limba romana ar fi cu totul imposibil.