O CARTE CA O DECLARAȚIE DE DRAGOSTE.
În poemele din acest volum, Nichita Stănescu transformă dragostea într-o forță cosmică, într-un limbaj al ființei care depășește timpul, trupul și viața.
Iubirea devine respirație, rugăciune și revelație. Femeia iubită este cer, aer, pasăre, leoaică, planetă — iar cuvântul poetic se naște din ardere, din tăcere, din mirare. Fiecare vers caută absolutul, fiecare imagine rupe realul pentru a-l reconstrui într-o formă pură, incandescentă.
Acest volum reunește poeme esențiale ale liricii stănesciene, versuri în care sentimentul nu este explicat, ci trăit până la capăt. O carte despre dorul care nu se stinge, despre iubirea care nu încape într-o singură viață.
Un volum de păstrat aproape.
Un legământ poetic cu eternitatea.
„Nichita Stănescu nu scrie poezie despre iubire, ci scrie iubirea însăși.”
— Ion Pop
„Un poet care aparține patrimoniului spiritual al Europei, nu doar literaturii române.”
— La Repubblica (Italia)